Sepukku
Iolanda Lemke, august 2005
Matusa Elfriede e prezenta la
toate aniversarile, fie ca o invitam, fie ca uitam sa o facem. Ea
telefoneaza sa o luam cu masina ori pur si simplu apare in usa, putzin
cocarjata si de aceea mititica, subtzire, in casmiruri si matasuri negre,
cu perle in urechi si parul alb buclat, cu pasi mici de japoneza si cu un baston
elegant. Te priveste cu ochisori albastri inca limpezi si rautaciosi, itzi
zambeste indoindu-se in fatza, sfielnic si, cu mare greutate, scoate din
buzunar niste banutzi cu care, crede ea, te despagubeste pentru ca o suportzi.
toate aniversarile, fie ca o invitam, fie ca uitam sa o facem. Ea
telefoneaza sa o luam cu masina ori pur si simplu apare in usa, putzin
cocarjata si de aceea mititica, subtzire, in casmiruri si matasuri negre,
cu perle in urechi si parul alb buclat, cu pasi mici de japoneza si cu un baston
elegant. Te priveste cu ochisori albastri inca limpezi si rautaciosi, itzi
zambeste indoindu-se in fatza, sfielnic si, cu mare greutate, scoate din
buzunar niste banutzi cu care, crede ea, te despagubeste pentru ca o suportzi.
Aproape in fiecare familie exista
cate o babutä octogenara, bunica ori matusa, care supravietzuieste
tuturor intamplarilor tragice, martora la nuntzi si botezuri, creste copiii
neamului, munceste din greu ca un barbat fara sa se vaite, ingroapa
parintzi si fratzi, aduna ban cu ban si chiverniseste fete de maritat , e mereu
multzumita, desi se alinta ca Dumnezeu a uitat sa o ia... Nu e
cazul insa cu Elfriede, ea marturiseste modest tuturor ca, fiind o fire
foarte tare, nu s-a lasat niciodata impresionata de problemele altora ci doar
de ale ei proprii, tocmai de aceea i-a fost dat sa traiasca mult si bine
in timp ce in jurul ei prostii mor.
cate o babutä octogenara, bunica ori matusa, care supravietzuieste
tuturor intamplarilor tragice, martora la nuntzi si botezuri, creste copiii
neamului, munceste din greu ca un barbat fara sa se vaite, ingroapa
parintzi si fratzi, aduna ban cu ban si chiverniseste fete de maritat , e mereu
multzumita, desi se alinta ca Dumnezeu a uitat sa o ia... Nu e
cazul insa cu Elfriede, ea marturiseste modest tuturor ca, fiind o fire
foarte tare, nu s-a lasat niciodata impresionata de problemele altora ci doar
de ale ei proprii, tocmai de aceea i-a fost dat sa traiasca mult si bine
in timp ce in jurul ei prostii mor.
A fost invatata de mica sa-si vada
fratii murind, mama ei a nascut mai multe perechi de gemeni, multzi dintre ei
rapusi de tifos, de foamete ori de cele doua razboaie. Elfriede insasi
a avut propriul ei frate geaman pana anul trecut cand la varsta
respectabila de 79 de ani, batranul Ewald, aflat o viatza sub teroarea ei, s-a
stins pe patul de spital. Cat a trait a fost silit sa o indure, casatoria lui
n-a rezolvat tutela, prima nevasta a decedat curand iar a doua sufera si acum
de o boala grava care i-a mancat genunchii si a facut-o nedeplasabila astfel ca
ajutorul Elfriedei e de neinlocuit. Doar ca la fatza locului a impus si
figurile ei obligatorii...Anul acesta matusa isi sarbatoreste
aniversarea a 80 de ani, ocazie cu care la castelul din Laubach, unde are loc
festivitatea, pe langa familie, va veni si primarul.
fratii murind, mama ei a nascut mai multe perechi de gemeni, multzi dintre ei
rapusi de tifos, de foamete ori de cele doua razboaie. Elfriede insasi
a avut propriul ei frate geaman pana anul trecut cand la varsta
respectabila de 79 de ani, batranul Ewald, aflat o viatza sub teroarea ei, s-a
stins pe patul de spital. Cat a trait a fost silit sa o indure, casatoria lui
n-a rezolvat tutela, prima nevasta a decedat curand iar a doua sufera si acum
de o boala grava care i-a mancat genunchii si a facut-o nedeplasabila astfel ca
ajutorul Elfriedei e de neinlocuit. Doar ca la fatza locului a impus si
figurile ei obligatorii...Anul acesta matusa isi sarbatoreste
aniversarea a 80 de ani, ocazie cu care la castelul din Laubach, unde are loc
festivitatea, pe langa familie, va veni si primarul.
Matusa Elfriede are doua fiice –
pe Margit cea dreapta si pe Sabine cea stramba. Tatal celor doua fete si
mama lui Gottfried au fost fratzi, singurii copii ai familiei negustorului
Hartmann din satul Atzenheim. Venita in casa lui ca ajutoare
, Elfriede n-a mai plecat de acolo pana n-au murit toti. Margit cea
dreapta este fiica de la care Elfriede are mult ajutor, cea care
s-a maritat ascultatoare cu un barbat foarte bogat si i-a nascut pe Roman
si pe Leif. Sabine cea stramba este sora cea mica, ramasa orfana de tata prea
curand, timida si persecutata cu orice prilej pentru moliciunea ei. Ea
n-a urmat indicatziile pretzioase ale mamei, e necasatorita si la 46 de ani,
locuieste singura intr-un apartament modest in Frankfurt, imbatranind aproape
nestiuta, cu gura strambata intr-un rictus amar.
pe Margit cea dreapta si pe Sabine cea stramba. Tatal celor doua fete si
mama lui Gottfried au fost fratzi, singurii copii ai familiei negustorului
Hartmann din satul Atzenheim. Venita in casa lui ca ajutoare
, Elfriede n-a mai plecat de acolo pana n-au murit toti. Margit cea
dreapta este fiica de la care Elfriede are mult ajutor, cea care
s-a maritat ascultatoare cu un barbat foarte bogat si i-a nascut pe Roman
si pe Leif. Sabine cea stramba este sora cea mica, ramasa orfana de tata prea
curand, timida si persecutata cu orice prilej pentru moliciunea ei. Ea
n-a urmat indicatziile pretzioase ale mamei, e necasatorita si la 46 de ani,
locuieste singura intr-un apartament modest in Frankfurt, imbatranind aproape
nestiuta, cu gura strambata intr-un rictus amar.
Cand Lina, mama lui Gottfried, s-a
mutat in Lehnheim intr-o casa noua, ridicata de domnul Hartmann,
fratele a ramas in casa tatalui sau. Negustorul si nevasta locuiau la etaj, in
aripa preistorica a casei in timp ce la parter functiona pravalia care incepuse
ca brutarie si devenise intre timp o bacanie prospera, adaugandu-i-se si o
rulota, un mic magazin mobil. Pentru fiul lor, batranii Hartmann - din belsug
rasplatiti pentru adapostirea si ajutorul dat unor aproximativ cinci-sase
familii de evrei in timpul razboiului - au ridicat in incinta gospodariei o
casa cu patru apartamente. Casnicia Elfriedei a durat 10 ani dupa care
sotzul i-a murit de cancer. Ea a ramas cu doua fete si o soacra pisaloaga, cu pravalia
pe rotzi si cu toate pe cap – se plinge de cate ori are prilejul. Nu uita
niciodata sa spuna ca de la rudele din Lehnheim, care primeau des paine gratis,
nu venea vreun ajutor
mutat in Lehnheim intr-o casa noua, ridicata de domnul Hartmann,
fratele a ramas in casa tatalui sau. Negustorul si nevasta locuiau la etaj, in
aripa preistorica a casei in timp ce la parter functiona pravalia care incepuse
ca brutarie si devenise intre timp o bacanie prospera, adaugandu-i-se si o
rulota, un mic magazin mobil. Pentru fiul lor, batranii Hartmann - din belsug
rasplatiti pentru adapostirea si ajutorul dat unor aproximativ cinci-sase
familii de evrei in timpul razboiului - au ridicat in incinta gospodariei o
casa cu patru apartamente. Casnicia Elfriedei a durat 10 ani dupa care
sotzul i-a murit de cancer. Ea a ramas cu doua fete si o soacra pisaloaga, cu pravalia
pe rotzi si cu toate pe cap – se plinge de cate ori are prilejul. Nu uita
niciodata sa spuna ca de la rudele din Lehnheim, care primeau des paine gratis,
nu venea vreun ajutor
Ceea ce matusa uita este faptul ca
soacra, pisaloaga ori nu, avea in grija o gospodarie care le hranea pe toate
patru, gatea si spala fara sa cracneasca, verifica munca la brutarie a
angajatzilor, vindea in pravalie, tinea contabilitatea si se interesa de
scoala fetelor. Elfriede nu era niciodata acasa - cand nu avea timp sa manance
la vreun local de pe traseu, se servea din rulota cu carnatzi si
chifle calde. Este o traditzie foarte interesanta aici in satele
dimprejurul Lehnheimului. Bacaniile astea mici colinda aproape zilnic – un
avantaj pentru seniorii care nu mai au mijloace auto de deplasare.
Preluind ea insasi rulota cu produse, Elfriede n-a avut prilejul sa
invetze sa gateasca, sa coasa la masina, sa calce ori sa spele, de aceea, dupa
ce a incetat sa mai munceasca, a fost nevoita, biata de ea, sa-si angajeze o
menajera.
soacra, pisaloaga ori nu, avea in grija o gospodarie care le hranea pe toate
patru, gatea si spala fara sa cracneasca, verifica munca la brutarie a
angajatzilor, vindea in pravalie, tinea contabilitatea si se interesa de
scoala fetelor. Elfriede nu era niciodata acasa - cand nu avea timp sa manance
la vreun local de pe traseu, se servea din rulota cu carnatzi si
chifle calde. Este o traditzie foarte interesanta aici in satele
dimprejurul Lehnheimului. Bacaniile astea mici colinda aproape zilnic – un
avantaj pentru seniorii care nu mai au mijloace auto de deplasare.
Preluind ea insasi rulota cu produse, Elfriede n-a avut prilejul sa
invetze sa gateasca, sa coasa la masina, sa calce ori sa spele, de aceea, dupa
ce a incetat sa mai munceasca, a fost nevoita, biata de ea, sa-si angajeze o
menajera.
La moartea bunicii Hartmann,
mostenirea cuvenita lui Gottfried s-a topit ca prin minune, conturile de
la banca, cele doua case, pamanturile, padurea si pravaliiile ramanandu-i
Elfriedei. Ea nu a prapadit nici un cent, dimpotriva, cand a parasit satul ptr
a se stabili ca rentiera la Grünberg, a vandut absolut totul si
a pus banii la banca pe numele ei, fetele trebuind de foarte crude sa-si
gaseasca un rost. Margit s-a casatorit imediat la Dusseldorf cu
functionarul cel instarit, in vreme ce Sabine a incercat de
trei ori sa studieze economia, fara succes. Din perioada Giessen a studiilor ei
universitare, dateaza cunostintza ei cu Norbert, un avocat cu
cabinet particular si cu castiguri de loc neglijabile. Tante Elfriede a fost
bucuroasa sa le stie pe amandoua cu protectori influentzi.
mostenirea cuvenita lui Gottfried s-a topit ca prin minune, conturile de
la banca, cele doua case, pamanturile, padurea si pravaliiile ramanandu-i
Elfriedei. Ea nu a prapadit nici un cent, dimpotriva, cand a parasit satul ptr
a se stabili ca rentiera la Grünberg, a vandut absolut totul si
a pus banii la banca pe numele ei, fetele trebuind de foarte crude sa-si
gaseasca un rost. Margit s-a casatorit imediat la Dusseldorf cu
functionarul cel instarit, in vreme ce Sabine a incercat de
trei ori sa studieze economia, fara succes. Din perioada Giessen a studiilor ei
universitare, dateaza cunostintza ei cu Norbert, un avocat cu
cabinet particular si cu castiguri de loc neglijabile. Tante Elfriede a fost
bucuroasa sa le stie pe amandoua cu protectori influentzi.
Din nefericire socoteala cu Sabine
nu i-a iesit. Aceasta din urma mosteneste sensibilitatea excesiva a mamei lui
Gottfried, e o faptura gingasa ca o mimoza si nu are nimic din nerusinarea
Elfriedei. Legatura ei cu Norbert a durat aproximativ 12 ani – pana cand
ea a luat hotarirea sa se desparta. N-am stiut nimic din tot zbuciumul ei,
dimpotriva am constatat de mai multe ori cu uimire ca Norbert comunica des cu
prezumptiva soacra. Tante Elfriede profita din plin dupa urma sfaturilor lui
utile in chestiunea unor actziuni care-i aduceau pana nu demult, dobanzi
considerabile.
nu i-a iesit. Aceasta din urma mosteneste sensibilitatea excesiva a mamei lui
Gottfried, e o faptura gingasa ca o mimoza si nu are nimic din nerusinarea
Elfriedei. Legatura ei cu Norbert a durat aproximativ 12 ani – pana cand
ea a luat hotarirea sa se desparta. N-am stiut nimic din tot zbuciumul ei,
dimpotriva am constatat de mai multe ori cu uimire ca Norbert comunica des cu
prezumptiva soacra. Tante Elfriede profita din plin dupa urma sfaturilor lui
utile in chestiunea unor actziuni care-i aduceau pana nu demult, dobanzi
considerabile.
Deoarece de cca 2 luni actziunile
nu-i mai aduc un castig foarte mare, Elfriede incearca prin toate mijloacele
sa-l coopteze din nou pe Norbert, amagindu-l ca Sabine nu se gandeste la alt
barbat. Desigur ca batrana gandeste ca cea stramba e
prea inceata si de aia trebuie poate adusa cu fortza la realitate. Am observat
de mai mult timp aceste incercari de a o umili pe Sabine, de fatza cu ea
ori in lipsa ei. Imi amintesc episodul cu o ilustrata trimisa de Sabine
din concediu. Atentionata de Margit careia nu-i scapä nimic,
Elfriede a identificat doua greseli de ortografie germana, pe care
vinovata Sabine le strecurase in textul de pe verso. Nu pierde niciodata
ocazia, nici in public, sa-si raneasca cu rautate propria fiica, ceea ce mi-a
adus aminte de mama mea si mi-a umezit ochii. Cu toate astea, mezina n-a
ridicat niciodata glasul impotriva mamei sale, preferand sa plece cat mai
departe de ea, sa se ascunda ori refugieze intr-un loc unde avalansele de
umilitze si ocari, sa n-o mai ajunga.
nu-i mai aduc un castig foarte mare, Elfriede incearca prin toate mijloacele
sa-l coopteze din nou pe Norbert, amagindu-l ca Sabine nu se gandeste la alt
barbat. Desigur ca batrana gandeste ca cea stramba e
prea inceata si de aia trebuie poate adusa cu fortza la realitate. Am observat
de mai mult timp aceste incercari de a o umili pe Sabine, de fatza cu ea
ori in lipsa ei. Imi amintesc episodul cu o ilustrata trimisa de Sabine
din concediu. Atentionata de Margit careia nu-i scapä nimic,
Elfriede a identificat doua greseli de ortografie germana, pe care
vinovata Sabine le strecurase in textul de pe verso. Nu pierde niciodata
ocazia, nici in public, sa-si raneasca cu rautate propria fiica, ceea ce mi-a
adus aminte de mama mea si mi-a umezit ochii. Cu toate astea, mezina n-a
ridicat niciodata glasul impotriva mamei sale, preferand sa plece cat mai
departe de ea, sa se ascunda ori refugieze intr-un loc unde avalansele de
umilitze si ocari, sa n-o mai ajunga.
Matusa Elfriede imagineaza
scenarii, mai ales de doi ani de cand nu mai are permis auto. Se zbate sa
realizeze o intalnire intre Gottfried si Margit, intalnire care nu a avut
sortzi de izbanda pana acum, intrucat Gottfried nu le iarta pe nici una ca i-au
furat mostenirea de la bunica . Gottfried e profund jignit si ca doamnele
l-au omis intentionat in ultimii 13 ani de la mesele imbelsugate de Craciun ori
de Paste ori cel putzin cele ocazionate de aniversarea lui Leif pe care
el l-a botezat. Scenariul preferat sunt intalnirile Sabinei
„ca din intamplare“ cu Norbert. Ele au ajuns de pomina – fiica cea mica
le indura cu stoicism si rabufneste rar, pentru ca batrana, cum am spus,
plateste gras ca sa fie suportata. Nimeni nu e perfect si in afara de asta,
este greu sa o rupi definitiv cu propria mama, chiar daca ea e deja
dementa.
scenarii, mai ales de doi ani de cand nu mai are permis auto. Se zbate sa
realizeze o intalnire intre Gottfried si Margit, intalnire care nu a avut
sortzi de izbanda pana acum, intrucat Gottfried nu le iarta pe nici una ca i-au
furat mostenirea de la bunica . Gottfried e profund jignit si ca doamnele
l-au omis intentionat in ultimii 13 ani de la mesele imbelsugate de Craciun ori
de Paste ori cel putzin cele ocazionate de aniversarea lui Leif pe care
el l-a botezat. Scenariul preferat sunt intalnirile Sabinei
„ca din intamplare“ cu Norbert. Ele au ajuns de pomina – fiica cea mica
le indura cu stoicism si rabufneste rar, pentru ca batrana, cum am spus,
plateste gras ca sa fie suportata. Nimeni nu e perfect si in afara de asta,
este greu sa o rupi definitiv cu propria mama, chiar daca ea e deja
dementa.
Elfriede viziteaza multe persoane,
le compatimeste ( ocupatzia ei preferata) face turul cimitirelor , cand il
prinde pe Gottfried cu masina, ocazie cu care vorbeste pe indelete cu totzi
mortzii si le da raportul. Ewald, daca mai a ramas ceva din el, de cand a
trecut in nefiintza, trebuie si acum sa o asculte si sa-i dea dreptate! Cand
are prilejul se intereseaza de tot si de toate dupa care povesteste mai
departe. De doua ori am avut prilejul sa constat ca persoane absolut
necunoscute mie - cumnata ei cu genunchii paraditzi ca si alta cumnata,
sotzia altui frate supravietzuitor din cei 10 nascutzi – mi-au spus, doamna
Lemke, stim totul despre dumneavoastra! Ea colectioneaza intr-un dosar
totul despre Gottfried (avem fiecare dosar separat!) si e la curent cu toate
actziunile cu pompierii si piesele de teatru. Conversatzia ei se
mai axeaza si pe decese ale unor oameni care au murit, in timp ce ea e
vie, sanatoasa si in putere. Ea nu crede numai ca a descoperit
secretul vietzii indelungate – egoismul, lacomia si o atitudine neinduratoare -
dar si ca undeva acolo sus, cineva o protejeaza si ii face favoruri.
le compatimeste ( ocupatzia ei preferata) face turul cimitirelor , cand il
prinde pe Gottfried cu masina, ocazie cu care vorbeste pe indelete cu totzi
mortzii si le da raportul. Ewald, daca mai a ramas ceva din el, de cand a
trecut in nefiintza, trebuie si acum sa o asculte si sa-i dea dreptate! Cand
are prilejul se intereseaza de tot si de toate dupa care povesteste mai
departe. De doua ori am avut prilejul sa constat ca persoane absolut
necunoscute mie - cumnata ei cu genunchii paraditzi ca si alta cumnata,
sotzia altui frate supravietzuitor din cei 10 nascutzi – mi-au spus, doamna
Lemke, stim totul despre dumneavoastra! Ea colectioneaza intr-un dosar
totul despre Gottfried (avem fiecare dosar separat!) si e la curent cu toate
actziunile cu pompierii si piesele de teatru. Conversatzia ei se
mai axeaza si pe decese ale unor oameni care au murit, in timp ce ea e
vie, sanatoasa si in putere. Ea nu crede numai ca a descoperit
secretul vietzii indelungate – egoismul, lacomia si o atitudine neinduratoare -
dar si ca undeva acolo sus, cineva o protejeaza si ii face favoruri.
Tante Elfriede care de la moartea
sotzului ei n-a mai avut nici un alt barbat ori iubit, se lauda cu virtutea ei.
Cand un fost consatean a vazut-o la cimitir cu Gottfried si a presupus ca e
prietenul ei mai tanar, batranica a sarit ca arsa, profund lovita in onoarea ei
nepatata de vaduva. Mai tarziu m-a lamurit Gottfried ca individul avea in
arenda cateva hectare de pamant care-i mai apartin inca matusii, intre ei fiind
mereu dispute financiare si de acolo, intepaturi.
sotzului ei n-a mai avut nici un alt barbat ori iubit, se lauda cu virtutea ei.
Cand un fost consatean a vazut-o la cimitir cu Gottfried si a presupus ca e
prietenul ei mai tanar, batranica a sarit ca arsa, profund lovita in onoarea ei
nepatata de vaduva. Mai tarziu m-a lamurit Gottfried ca individul avea in
arenda cateva hectare de pamant care-i mai apartin inca matusii, intre ei fiind
mereu dispute financiare si de acolo, intepaturi.
Cu toate ca e o fiintza orgolioasa
si razbunatoare, pe care lumea mai mult o evita, matusa are o slabiciune, din
cand in cand isi doreste sa fi facut o fapta mareatza – de aceea isi inmoaie
inima sarmanilor, uneori absolut neinspirat. A cules de pe drum un egiptean
sarac cu familia, l-a lasat sa locuiasca in casa si i-a dat si masina sa
se deplaseze cand a avut nevoie. Miza pe recunostintza lui vesnica si pe
ajutorul lui gratis in diferite probleme administrative. Egipteanul a
facut accident cu masina, a scapat cu viatza iar masina a ars. Intrucat
proprietara de drept nu se afla la volan, casa de asigurare nu i-a platit
daunele, Elfriede ramanand cu o gaura de 5000 de marci, cu toate eforturile
gratuite ale lui Norbert. Alta data s-a intalnit cu o consateanca si cu fata ei
si, vrand sa se laude cu apartamentul si bunastarea ei, le-a invitat la ea la
cafea cu prajituri. Se bucura deja, banuind laudele si admiratzia celor
doua - in loc de asta, dupa ce musafirele au plecat, avea sa constate
disparitzia posetei cu 250 euro in ea, – fata opera in timp ce mama
conversa. Noua ne daruieste lacrimand, cativa banutzi, dupa modelul
banatean : eu itzi dau putzin, Dumnezeu sa-ti dea mai mult! Se
asteapta de la noi sa fim cooperativi cand are nevoie de ajutorul nostru, ceea
ce ne si straduim sa facem. Alta data a imprumutat unui nepot
de frate cateva zeci de mii de marci germane in vederea deschiderii unei
afaceri promitatoare in fosta Germanie Democrata. Se si vedea proprietara
unui cartier de blocuri in Berlinul de Est, incasand chirii cu toptanul. Insa
nepotul a dat faliment iar Elfriede a pierdut banii pentru totdeauna.
si razbunatoare, pe care lumea mai mult o evita, matusa are o slabiciune, din
cand in cand isi doreste sa fi facut o fapta mareatza – de aceea isi inmoaie
inima sarmanilor, uneori absolut neinspirat. A cules de pe drum un egiptean
sarac cu familia, l-a lasat sa locuiasca in casa si i-a dat si masina sa
se deplaseze cand a avut nevoie. Miza pe recunostintza lui vesnica si pe
ajutorul lui gratis in diferite probleme administrative. Egipteanul a
facut accident cu masina, a scapat cu viatza iar masina a ars. Intrucat
proprietara de drept nu se afla la volan, casa de asigurare nu i-a platit
daunele, Elfriede ramanand cu o gaura de 5000 de marci, cu toate eforturile
gratuite ale lui Norbert. Alta data s-a intalnit cu o consateanca si cu fata ei
si, vrand sa se laude cu apartamentul si bunastarea ei, le-a invitat la ea la
cafea cu prajituri. Se bucura deja, banuind laudele si admiratzia celor
doua - in loc de asta, dupa ce musafirele au plecat, avea sa constate
disparitzia posetei cu 250 euro in ea, – fata opera in timp ce mama
conversa. Noua ne daruieste lacrimand, cativa banutzi, dupa modelul
banatean : eu itzi dau putzin, Dumnezeu sa-ti dea mai mult! Se
asteapta de la noi sa fim cooperativi cand are nevoie de ajutorul nostru, ceea
ce ne si straduim sa facem. Alta data a imprumutat unui nepot
de frate cateva zeci de mii de marci germane in vederea deschiderii unei
afaceri promitatoare in fosta Germanie Democrata. Se si vedea proprietara
unui cartier de blocuri in Berlinul de Est, incasand chirii cu toptanul. Insa
nepotul a dat faliment iar Elfriede a pierdut banii pentru totdeauna.
Fiind singura ruda a lui Gottfried
care ne aminteste de parintzii lui, de neamul lui, tante Elfriede e oricand
binevenita la noi. Cu toate ca spune lucruri neplacute si e
infumurata, batranica isi iubeste nepotzii, pe Leif si pe Roman, carora a
promis ca le lasa intreaga avere, dar numai dupa moartea ei. Averea
batranilor este in Germania controlata de stat. Cand seniorii ajung la
casa de batrani, intretzinerea lunara, cazarea si asistentza medicala
costa enorm. Majoritatea seniorilor traiesc doar din rente ori
procente produse de capitalurile din banci, nu au pensii de stat – aici
domnesc legile proprietatii private. Statul si Finantzele obliga descendentzii
seniorului sa plateasca casei de batrani, o suma uriasa, in multe din cazuri
aducandu-i la sapa de lemn. De aceea atata vreme cat batranii se mai pot
intretzine singuri, se bucura si de simpatia familiei.
care ne aminteste de parintzii lui, de neamul lui, tante Elfriede e oricand
binevenita la noi. Cu toate ca spune lucruri neplacute si e
infumurata, batranica isi iubeste nepotzii, pe Leif si pe Roman, carora a
promis ca le lasa intreaga avere, dar numai dupa moartea ei. Averea
batranilor este in Germania controlata de stat. Cand seniorii ajung la
casa de batrani, intretzinerea lunara, cazarea si asistentza medicala
costa enorm. Majoritatea seniorilor traiesc doar din rente ori
procente produse de capitalurile din banci, nu au pensii de stat – aici
domnesc legile proprietatii private. Statul si Finantzele obliga descendentzii
seniorului sa plateasca casei de batrani, o suma uriasa, in multe din cazuri
aducandu-i la sapa de lemn. De aceea atata vreme cat batranii se mai pot
intretzine singuri, se bucura si de simpatia familiei.
Amandoi nepotzii Elfriedei
sunt studentzi – Leif cantä dumnezeieste la pian, am si ascultat o caseta
audio. Pentru o perioada a locuit in America la prietenul sau Jason, un fel de
schimb de experientza, insa a calatorit in toata lumea, chiar si in Japonia.
Cat despre fratele sau, Gottfried spune ca Roman e tot atat de destept si
inzestrat mental ca si Reinhard Dickmann, tatal lui. Pe Margit n-am cunoscut-o,
iar cand matusa a organizat un scenariu in care Margit sa vina „ca din
intamplare“ pana la Lehnheim, iar eu, in spatele lui Gottfried, sa pregatesc
ceva festiv tot „ca din intamplare“, Gottfried a declarat senin ca el „din
intamplare“ n-o sa fie acasa, drept rasplata pentru omiterea lui din
testamentul bunicii Hartmann precum si pentru atitudinea inexplicabila a
verisoarei in cadrul relatziilor de rudenie. Cea dreapta e campioana la
golf pe landul Hessen, merge des in turnee internationale si in general nu are
timp pentru rudele de la tara.
sunt studentzi – Leif cantä dumnezeieste la pian, am si ascultat o caseta
audio. Pentru o perioada a locuit in America la prietenul sau Jason, un fel de
schimb de experientza, insa a calatorit in toata lumea, chiar si in Japonia.
Cat despre fratele sau, Gottfried spune ca Roman e tot atat de destept si
inzestrat mental ca si Reinhard Dickmann, tatal lui. Pe Margit n-am cunoscut-o,
iar cand matusa a organizat un scenariu in care Margit sa vina „ca din
intamplare“ pana la Lehnheim, iar eu, in spatele lui Gottfried, sa pregatesc
ceva festiv tot „ca din intamplare“, Gottfried a declarat senin ca el „din
intamplare“ n-o sa fie acasa, drept rasplata pentru omiterea lui din
testamentul bunicii Hartmann precum si pentru atitudinea inexplicabila a
verisoarei in cadrul relatziilor de rudenie. Cea dreapta e campioana la
golf pe landul Hessen, merge des in turnee internationale si in general nu are
timp pentru rudele de la tara.
Sabine ne-a vizitat ( a fost si la
cununia noastra) si ne-a invitat la Frankfurt la ea de nenumarate ori,
in micul ei apartament. Nu am putut onora invitatzia intrucat Gottfried
considera ca nu poate sa dea buzna in intimitatea acestei fiintze atat de
sensibile, oricat de rude ar fi. El o cunoaste bine, sustzine ca seamana la
finetze cu chiar mama lui si stie cat s-ar emotziona verisoara de o asemenea
vizita si cat de afectata ar fi daca n-ar reusi sa pregateasca totul perfect.
Pentru ca, spune el in continuare, neamul lor dinspre ramura Hartmann, e
format din perfectionisti, care de teama sa nu intreprinda ceva gresit, care sa
duca la catastrofe inimaginabile, prefera sa nu intreprinda nimic...
Aceasta explicatzie care mi-a amintit oarecum de proza lui
Siegfried Lenz si a lui Heinrich Böll, m-a lamurit pe deplin de ce
fragila si sensibila Sabine nu-si mai doreste niciodata o legatura cu un barbat
dupa ce pasiunea care a avut-o pentru Norbert s-a stins.
cununia noastra) si ne-a invitat la Frankfurt la ea de nenumarate ori,
in micul ei apartament. Nu am putut onora invitatzia intrucat Gottfried
considera ca nu poate sa dea buzna in intimitatea acestei fiintze atat de
sensibile, oricat de rude ar fi. El o cunoaste bine, sustzine ca seamana la
finetze cu chiar mama lui si stie cat s-ar emotziona verisoara de o asemenea
vizita si cat de afectata ar fi daca n-ar reusi sa pregateasca totul perfect.
Pentru ca, spune el in continuare, neamul lor dinspre ramura Hartmann, e
format din perfectionisti, care de teama sa nu intreprinda ceva gresit, care sa
duca la catastrofe inimaginabile, prefera sa nu intreprinda nimic...
Aceasta explicatzie care mi-a amintit oarecum de proza lui
Siegfried Lenz si a lui Heinrich Böll, m-a lamurit pe deplin de ce
fragila si sensibila Sabine nu-si mai doreste niciodata o legatura cu un barbat
dupa ce pasiunea care a avut-o pentru Norbert s-a stins.
§
Iata insa ca generatzia tanara ne
face sa-i auzim glasul, desi din strafunduri - de profundis clamavi…La
sfarsitul lunii iulie anul de gratie 2005, Leif si-a facut sepukku ,
murind cu doar o saptamana inainte de a implini 22 de ani. A fost o
catastrofa care a zguduit toata familia si intrucat nimeni n-a mai avut timp sa
o transporte pe tante Elfriede o suta de kilometri pana la Königstein unde
domiciliaza Dickmannii, sora cea dreapta si-a amintit de Gottfried.
I-a scris o scrisoare in care i-a impartasit vestea cea trista si
rugamintea de a o aduce cu masina la inmormantare pe bunica din Grünberg.
Iata-ne deci pe amandoi vorbind la telefon cu matusa si cu verisoara Sabine.
Intrebarile si curiozitatea sunt foarte omenesti si daca nu cu astfel de
ocazii, atunci cand? Bineinteles ca am vrut sa stim ce s-a intamplat, pe de alta
parte curiozitatea morbida poate sa raneasca, asa ca am acceptat
versiunea oficiala pe care ne-au spus-o lapidar.
face sa-i auzim glasul, desi din strafunduri - de profundis clamavi…La
sfarsitul lunii iulie anul de gratie 2005, Leif si-a facut sepukku ,
murind cu doar o saptamana inainte de a implini 22 de ani. A fost o
catastrofa care a zguduit toata familia si intrucat nimeni n-a mai avut timp sa
o transporte pe tante Elfriede o suta de kilometri pana la Königstein unde
domiciliaza Dickmannii, sora cea dreapta si-a amintit de Gottfried.
I-a scris o scrisoare in care i-a impartasit vestea cea trista si
rugamintea de a o aduce cu masina la inmormantare pe bunica din Grünberg.
Iata-ne deci pe amandoi vorbind la telefon cu matusa si cu verisoara Sabine.
Intrebarile si curiozitatea sunt foarte omenesti si daca nu cu astfel de
ocazii, atunci cand? Bineinteles ca am vrut sa stim ce s-a intamplat, pe de alta
parte curiozitatea morbida poate sa raneasca, asa ca am acceptat
versiunea oficiala pe care ne-au spus-o lapidar.
Stricandu-i-se computerul, Leif a
apelat la un serviciu de depanare din Tübingen unde studia economia. Angajatul
firmei de service a constatat cu aceasta ocazie ca in computerul tanarului
student se aflau date interzise. N-o sa stim niciodata ce fel de date,
cert este ca individul a anuntzat imediat politzia care l-a vizitat pe Leif si
i-a cerut explicatzii amanuntzite. Restul povestii ori enigma mortzii lui Leif
ne-a fost oarecum dezvaluita o saptamana mai tarziu, de preotul evanghelic care
a tzinut slujba de inmormantare. Pe baza informatziilor culese de la parintzii
si prietenii lui Leif, preotul a rezumat laudativ intreaga viatza a baiatului,
precum si momentele care i-au precedat moartea. Nu a facut nici un fel de
presupuneri si nu s-a lansat nici in acuzatzii fatza de denuntzator.
Acesta va trebui sa traiasca cu moartea tanarului pe constiintza.
apelat la un serviciu de depanare din Tübingen unde studia economia. Angajatul
firmei de service a constatat cu aceasta ocazie ca in computerul tanarului
student se aflau date interzise. N-o sa stim niciodata ce fel de date,
cert este ca individul a anuntzat imediat politzia care l-a vizitat pe Leif si
i-a cerut explicatzii amanuntzite. Restul povestii ori enigma mortzii lui Leif
ne-a fost oarecum dezvaluita o saptamana mai tarziu, de preotul evanghelic care
a tzinut slujba de inmormantare. Pe baza informatziilor culese de la parintzii
si prietenii lui Leif, preotul a rezumat laudativ intreaga viatza a baiatului,
precum si momentele care i-au precedat moartea. Nu a facut nici un fel de
presupuneri si nu s-a lansat nici in acuzatzii fatza de denuntzator.
Acesta va trebui sa traiasca cu moartea tanarului pe constiintza.
In urma anchetei facute la fatza
locului, Leif ar fi trebuit sa dea si o declaratzie in zilele care urmau.
El i-a telefonat mamei si i-a spus ca politzistii sunt la el
in camera si ca a facut o greseala. Mama insa nu a avut timp nici sa stea
de vorba, nici sa-l ajute cu ceva, intrucat trebuia sa mearga la Laubach cu
bunica Elfriede sa faca rezervarea restaurantului de la castel.
locului, Leif ar fi trebuit sa dea si o declaratzie in zilele care urmau.
El i-a telefonat mamei si i-a spus ca politzistii sunt la el
in camera si ca a facut o greseala. Mama insa nu a avut timp nici sa stea
de vorba, nici sa-l ajute cu ceva, intrucat trebuia sa mearga la Laubach cu
bunica Elfriede sa faca rezervarea restaurantului de la castel.
Nici tatal nu si-a gasit
timp sa intrebe despre ce era vorba, fiind mult prea ocupat cu propriile lui
probleme. Absolut din intamplare Gottfried a gasit acum doi ani in „Frankfurter
Rundschau“ un articol in care domnul Dickmann, fost director al unui
concern american, era demascat ca facand parte dintr-un grup de juristi
coruptzi, care au acceptat mita si au comis nereguli in cadrul unor procese pe
care marea companie le-a avut cu diverse firme. Intrucat Gottfried e la
fel de curios ca si o femeie, a cautat mai departe in Internet si a gasit si
alte informatzii, si anume ca sotul lui Margit fusese dat afara de la
firma unde lucra si urma sa plateasca despagubiri considerabile. Pe de alta
parte, tante Elfriede care nu stia ce cunosteam noi din scandalul
concernului , povestea ca ginerele ei a iesit deja la pensie. Realitatea este
ca dupa doi ani de procese si cercetari, domnul Dickmann a fost reabilitat,
insa dupa ce fusese compromis, el nu si-a mai capatat slujba inapoi, urmand
sa-si gaseasca doar privat alte surse de venituri. In momentul cand a fost
solicitat de Leif, ginerele lui Elfriede tocmai pusese pe rotzi, in colaborare
cu o firma franceza, o afacere, de fapt o firma de vanzare-cumparare de
autoturisme cuplata cu un atelier de reparatzii auto. In fine, cert e ca tatal
nu a realizat ce s-a intamplat in realitate cu fiul cel perfect, nici macar din
vocea lui schimbata.
timp sa intrebe despre ce era vorba, fiind mult prea ocupat cu propriile lui
probleme. Absolut din intamplare Gottfried a gasit acum doi ani in „Frankfurter
Rundschau“ un articol in care domnul Dickmann, fost director al unui
concern american, era demascat ca facand parte dintr-un grup de juristi
coruptzi, care au acceptat mita si au comis nereguli in cadrul unor procese pe
care marea companie le-a avut cu diverse firme. Intrucat Gottfried e la
fel de curios ca si o femeie, a cautat mai departe in Internet si a gasit si
alte informatzii, si anume ca sotul lui Margit fusese dat afara de la
firma unde lucra si urma sa plateasca despagubiri considerabile. Pe de alta
parte, tante Elfriede care nu stia ce cunosteam noi din scandalul
concernului , povestea ca ginerele ei a iesit deja la pensie. Realitatea este
ca dupa doi ani de procese si cercetari, domnul Dickmann a fost reabilitat,
insa dupa ce fusese compromis, el nu si-a mai capatat slujba inapoi, urmand
sa-si gaseasca doar privat alte surse de venituri. In momentul cand a fost
solicitat de Leif, ginerele lui Elfriede tocmai pusese pe rotzi, in colaborare
cu o firma franceza, o afacere, de fapt o firma de vanzare-cumparare de
autoturisme cuplata cu un atelier de reparatzii auto. In fine, cert e ca tatal
nu a realizat ce s-a intamplat in realitate cu fiul cel perfect, nici macar din
vocea lui schimbata.
Roman, fratele, un tip pe
care acum il pot in sfarsit caracteriza ca exaltat – seamana leit cu Elfriede
- i-a promis dupa multe ezitari mezinului, ca-l viziteaza sa discute
despre problema ivita, dar din pacate, nu s-a tinut de cuvant. Intre cei doi
fratzi au existat mereu rivalitatzi – fiul cel mic era prea inzestrat, Leif
vorbea engleza si chiar japoneza!, canta la pian si compunea piese
muzicale clasice, creea programe pe computer, intr-un cuvant era sensibil si
creativ, talente ce-l puneau in umbra pe Roman. Acum cand toate s-au terminat si
Leif sta sub doi metri de pamant, toti trei regreta ca nu s-au
deplasat la Tübingen inainte de producerea catastrofei.
care acum il pot in sfarsit caracteriza ca exaltat – seamana leit cu Elfriede
- i-a promis dupa multe ezitari mezinului, ca-l viziteaza sa discute
despre problema ivita, dar din pacate, nu s-a tinut de cuvant. Intre cei doi
fratzi au existat mereu rivalitatzi – fiul cel mic era prea inzestrat, Leif
vorbea engleza si chiar japoneza!, canta la pian si compunea piese
muzicale clasice, creea programe pe computer, intr-un cuvant era sensibil si
creativ, talente ce-l puneau in umbra pe Roman. Acum cand toate s-au terminat si
Leif sta sub doi metri de pamant, toti trei regreta ca nu s-au
deplasat la Tübingen inainte de producerea catastrofei.
In loc de discutzia mult dorita cu
cei dragi care nu i-au inteles strigatul de ajutor, Leif a tremurat
cateva ore in intuneric, cu jaluzelele trase, singur ca un naufragiat in
mijlocul oceanului. Probabil ca in acele momente i-a venit ideea bolnava
a unei originale iesiri din scena, intrucat in urma acestui prim esec
nu se mai considera demn sa traiasca. Si pentru ca in Japonia invatzase
sa-i venereze pe samurai pentru curajul lor in fatza mortzii, s-a hotarit
sa-si faca sepukku. Sectionarea arterei din zona gatului, i s-a parut cu
mult mai nobila decat alte metode clasice de sinucidere. S-a pregatit minutios
pentru calatoria fara intoarcere, asa cum a fost obisnuit intotdeauna sa
o faca. Si-a pus toate hartiile in ordine, a facut curat si a scos
telefonul din priza. Apoi le-a scris parintzilor, fratelui si iubitei,
scrisori de adio foarte corecte si de loc sentimentale. Pe urma s-a ghemuit in
vana de la dus si si-a taiat carotida.
cei dragi care nu i-au inteles strigatul de ajutor, Leif a tremurat
cateva ore in intuneric, cu jaluzelele trase, singur ca un naufragiat in
mijlocul oceanului. Probabil ca in acele momente i-a venit ideea bolnava
a unei originale iesiri din scena, intrucat in urma acestui prim esec
nu se mai considera demn sa traiasca. Si pentru ca in Japonia invatzase
sa-i venereze pe samurai pentru curajul lor in fatza mortzii, s-a hotarit
sa-si faca sepukku. Sectionarea arterei din zona gatului, i s-a parut cu
mult mai nobila decat alte metode clasice de sinucidere. S-a pregatit minutios
pentru calatoria fara intoarcere, asa cum a fost obisnuit intotdeauna sa
o faca. Si-a pus toate hartiile in ordine, a facut curat si a scos
telefonul din priza. Apoi le-a scris parintzilor, fratelui si iubitei,
scrisori de adio foarte corecte si de loc sentimentale. Pe urma s-a ghemuit in
vana de la dus si si-a taiat carotida.
Am incercat sa-mi explic
fenomenul sinuciderilor (cam 15.000 persoane pe an) in Germania si am ajuns la
concluzia ca germanii, natziune extrem de pragmatica, sunt prea mandri si
prea infumuratzi. Putzini oameni pot raspunde la intrebarea cum sa te
comportzi, sa fii de neinduplecat sau sa fii flexibil, dupa cum
foarte putzina lume poate sa mai declare in ziua de azi, ce e mai bine,
sa mori pentru o idee ori sa traiesti cu constiintza incarcata. In secolul
nostru emancipat, in care multe din principiile de baza ale unei educatzii
categorice, se estompeaza, facand loc tolerantzei, celei de-a doua sanse
si reabilitarii, tinerii de felul lui Leif n-au nici o sansa de
supravietzuire. Bietul baiat s-a simtit infiorator de singur. Nu
numai lipsa de experientza in suisurile si coborisurile vietzii omenesti l-au
speriat, ci si teama ca daca propria familie nu-l intelege, nu-l va putea
intelege nimeni. Gottfried a observat primul ca parintzii tanarului sau
fin sunt vinovatzi ca nu l-au lasat niciodata sa cada, sa greseasca si de aceea
cand a cazut prima data, nu s-a mai putut ridica. Cand copilul e obisnuit de
mic sa cada si sa se ridice, ori sa aiba curajul raspunderii dupa
ce comite o greseala, mai tarziu va avea puterea sa o ia de la capat daca va
trebui.
fenomenul sinuciderilor (cam 15.000 persoane pe an) in Germania si am ajuns la
concluzia ca germanii, natziune extrem de pragmatica, sunt prea mandri si
prea infumuratzi. Putzini oameni pot raspunde la intrebarea cum sa te
comportzi, sa fii de neinduplecat sau sa fii flexibil, dupa cum
foarte putzina lume poate sa mai declare in ziua de azi, ce e mai bine,
sa mori pentru o idee ori sa traiesti cu constiintza incarcata. In secolul
nostru emancipat, in care multe din principiile de baza ale unei educatzii
categorice, se estompeaza, facand loc tolerantzei, celei de-a doua sanse
si reabilitarii, tinerii de felul lui Leif n-au nici o sansa de
supravietzuire. Bietul baiat s-a simtit infiorator de singur. Nu
numai lipsa de experientza in suisurile si coborisurile vietzii omenesti l-au
speriat, ci si teama ca daca propria familie nu-l intelege, nu-l va putea
intelege nimeni. Gottfried a observat primul ca parintzii tanarului sau
fin sunt vinovatzi ca nu l-au lasat niciodata sa cada, sa greseasca si de aceea
cand a cazut prima data, nu s-a mai putut ridica. Cand copilul e obisnuit de
mic sa cada si sa se ridice, ori sa aiba curajul raspunderii dupa
ce comite o greseala, mai tarziu va avea puterea sa o ia de la capat daca va
trebui.
Oare ce e viatza daca nu un sir de
luari de la capat? Si nu incercam mereu, dupa fiecare ciclu incheiat, sa fim
mai buni decat am fost inainte, sa facem pace cu cei pe care i-am nedreptatzit
ori cu cei care ne-au ranit ? Oare nu suntem mai aspri de fiecare data chiar cu
noi insine? In cursul unei vietzi trecem prin cu mult mai multe tragedii
decat intamplari frumoase, si cu toate astea ridicam din nou fruntea si mergem
mai departe.
luari de la capat? Si nu incercam mereu, dupa fiecare ciclu incheiat, sa fim
mai buni decat am fost inainte, sa facem pace cu cei pe care i-am nedreptatzit
ori cu cei care ne-au ranit ? Oare nu suntem mai aspri de fiecare data chiar cu
noi insine? In cursul unei vietzi trecem prin cu mult mai multe tragedii
decat intamplari frumoase, si cu toate astea ridicam din nou fruntea si mergem
mai departe.
Gottfried spune: nu potzi avea
totul pe lumea asta – e adevarat. Si atunci de ce sa doresti neaparat
perfectziunea? Ea nici macar nu exista . Suntem totzi unici si diferitzi
si nu ne putem forma dupa un model, o forma, dupa cum nu ne putem
conforma niciunei reguli ori legi. Exista doar o cale de mijloc unde ar
trebui sa ne intalnim toti, tolerantza. Oare in decursul istoriei omenirii n-au
fost destule victime ale discriminarilor de orice fel? Viatza este atat
de pretioasa, de ce sa nu ne-o pastram si prelungim? In loc sa jelim dupa
pierderi materiale, de ce sa nu ne bucuram de viatza care ne-a fost data?
totul pe lumea asta – e adevarat. Si atunci de ce sa doresti neaparat
perfectziunea? Ea nici macar nu exista . Suntem totzi unici si diferitzi
si nu ne putem forma dupa un model, o forma, dupa cum nu ne putem
conforma niciunei reguli ori legi. Exista doar o cale de mijloc unde ar
trebui sa ne intalnim toti, tolerantza. Oare in decursul istoriei omenirii n-au
fost destule victime ale discriminarilor de orice fel? Viatza este atat
de pretioasa, de ce sa nu ne-o pastram si prelungim? In loc sa jelim dupa
pierderi materiale, de ce sa nu ne bucuram de viatza care ne-a fost data?
Ati observat ca cei mai longevivi
oameni sunt cei aproape neinsemnati, cei modesti ori chiar cei umili,
lipsitzi de orgolii, glasul lor se aude rar de la margine, unde se
ascund din calea furtunoasa a progresului, asa cum odinioara se ascundeau din
calea razboaielor? Cand potopul navalirilor tatare trecea, satele din
Moldova infloreau din nou. Bunica imi repeta mereu o zicala romaneasca
strabuna: capul plecat, sabia nu-l taie! Iar batranii intelepti ai
Greciei antice spuneau acum mai bine de 2500 ani : mai bine sa traiesti
umil decat sa mori prosteste in linia intai pe campul de bataie.
oameni sunt cei aproape neinsemnati, cei modesti ori chiar cei umili,
lipsitzi de orgolii, glasul lor se aude rar de la margine, unde se
ascund din calea furtunoasa a progresului, asa cum odinioara se ascundeau din
calea razboaielor? Cand potopul navalirilor tatare trecea, satele din
Moldova infloreau din nou. Bunica imi repeta mereu o zicala romaneasca
strabuna: capul plecat, sabia nu-l taie! Iar batranii intelepti ai
Greciei antice spuneau acum mai bine de 2500 ani : mai bine sa traiesti
umil decat sa mori prosteste in linia intai pe campul de bataie.
In afara de faptul ca n-ar
fi acceptat niciodata astfel de filosofii, ori le-ar fi considerat prea ieftine
si depasite, Leif a mostenit se pare acea trasatura a bunicii sale care se
dorea recompensata cu lauri si recunoastere. Oamenii fuduli sunt
intotdeauna sensibili la laude si se gandesc dinainte la efectul vorbelor si faptelor
lor. Ei nu lupta pentru o victorie personala care sa le aduca o multzumire
sufleteasca ori o rasplata materiala ci pentru ca altii sa-i vada si sa-i
invidieze ori sa ramana sideratzi de capacitatea lor.
fi acceptat niciodata astfel de filosofii, ori le-ar fi considerat prea ieftine
si depasite, Leif a mostenit se pare acea trasatura a bunicii sale care se
dorea recompensata cu lauri si recunoastere. Oamenii fuduli sunt
intotdeauna sensibili la laude si se gandesc dinainte la efectul vorbelor si faptelor
lor. Ei nu lupta pentru o victorie personala care sa le aduca o multzumire
sufleteasca ori o rasplata materiala ci pentru ca altii sa-i vada si sa-i
invidieze ori sa ramana sideratzi de capacitatea lor.
Orgoliul sau nemasurat fusese
alimentat de laudele familiei, de aprecierile lor zgomotoase si intentionat
exagerate (de genul, esti cel mai bun, cel mai destept, cel mai frumos!!!) ca
si de lipsa oricarei concurentze in goana lui catre perfectziune si glorie.
Pana si moartea lui Leif apare acum pentru familie si
prieteni, cea mai buna solutzie, chiar aplaudata, pentru stergerea
greselii capitale - in timp ce pentru mine e un act disperat al unui
tanar care si-a format o parere prea buna despre el insusi si una
falsa despre lumea din jur. Pentru ca, din pacate, nimic nu e mai rau decat
moartea.
alimentat de laudele familiei, de aprecierile lor zgomotoase si intentionat
exagerate (de genul, esti cel mai bun, cel mai destept, cel mai frumos!!!) ca
si de lipsa oricarei concurentze in goana lui catre perfectziune si glorie.
Pana si moartea lui Leif apare acum pentru familie si
prieteni, cea mai buna solutzie, chiar aplaudata, pentru stergerea
greselii capitale - in timp ce pentru mine e un act disperat al unui
tanar care si-a format o parere prea buna despre el insusi si una
falsa despre lumea din jur. Pentru ca, din pacate, nimic nu e mai rau decat
moartea.
§
Konigstein-ul are renumele de oras
al milionarilor. De jur imprejurul Wiesbaden-ului se afla o zona de cativa zeci
de kilometri unde terenurile de constructzie au fost deosebit de scumpe din
cauza apropierii de aeroportul din Frankfurt, a bailor termale de la Bad
Homburg, a zonelor militare americane, a capitalei landului Hessen. Aici si-au
ridicat vile multe familii bogate, in special bancheri dar si oameni de
afaceri iesitzi la pensie, familii tinere mostenitoare ale unor averi
considerabile, doctori si academicieni ale caror venituri anuale depasesc
suma de jumatate de milion etc. Proprietatzile se intind pe suprafetze
uriase de mai multe hectare fiecare, si cuprind nu numai vila respectiva
ori mai multe case la un loc ci si gradini - parcuri de vis, pilcuri de
padure, piscine acoperite – in fine, tot luxul si rasfatzul pe care il confera
bogatzia.
al milionarilor. De jur imprejurul Wiesbaden-ului se afla o zona de cativa zeci
de kilometri unde terenurile de constructzie au fost deosebit de scumpe din
cauza apropierii de aeroportul din Frankfurt, a bailor termale de la Bad
Homburg, a zonelor militare americane, a capitalei landului Hessen. Aici si-au
ridicat vile multe familii bogate, in special bancheri dar si oameni de
afaceri iesitzi la pensie, familii tinere mostenitoare ale unor averi
considerabile, doctori si academicieni ale caror venituri anuale depasesc
suma de jumatate de milion etc. Proprietatzile se intind pe suprafetze
uriase de mai multe hectare fiecare, si cuprind nu numai vila respectiva
ori mai multe case la un loc ci si gradini - parcuri de vis, pilcuri de
padure, piscine acoperite – in fine, tot luxul si rasfatzul pe care il confera
bogatzia.
Inmormantarea a avut loc in
cimitirul de la marginea orasului. A fost o zi senina, calda iar pietrele din
cimitir, vechi de mai mult de 150 de ani, ne-au atras atentzia prin forme si
aranjament. Am zarit mai multe morminte ale unor nobili scapatati, cu blazoane
sapate in piatra si epitafuri in versuri scrise cu caractere gotice, de
necitit. Am gasit groapa proaspat sapata – tapetata cu ramuri de brad. Langa ea
, intr-un car, se ridica mormanul de pamant, acoperit ingrijit cu o prelata, sa
nu se imprastie pe jos. Capela cimitirului de dimensiunea unei biserici
obisnuite, era impodobita cu coroane de flori – am avut si noi una pentru
Leif, cu gladiole roz – iar la balcon astepta organistul impreuna cu o fata de
gatul careia spanzura un saxofon urias. S-au strans cam 40 de studentzi,
in jur de 30 de rude si alte cunostintze si vecini, am fost peste 100 de
persoane. Pastorul evanghelic a venit imbracat in roba neagra cu babetzica
alba - un tip la vreo 50 de ani, slab, cu tamplele carunte, foarte echilibrat
si foarte constiincios.
cimitirul de la marginea orasului. A fost o zi senina, calda iar pietrele din
cimitir, vechi de mai mult de 150 de ani, ne-au atras atentzia prin forme si
aranjament. Am zarit mai multe morminte ale unor nobili scapatati, cu blazoane
sapate in piatra si epitafuri in versuri scrise cu caractere gotice, de
necitit. Am gasit groapa proaspat sapata – tapetata cu ramuri de brad. Langa ea
, intr-un car, se ridica mormanul de pamant, acoperit ingrijit cu o prelata, sa
nu se imprastie pe jos. Capela cimitirului de dimensiunea unei biserici
obisnuite, era impodobita cu coroane de flori – am avut si noi una pentru
Leif, cu gladiole roz – iar la balcon astepta organistul impreuna cu o fata de
gatul careia spanzura un saxofon urias. S-au strans cam 40 de studentzi,
in jur de 30 de rude si alte cunostintze si vecini, am fost peste 100 de
persoane. Pastorul evanghelic a venit imbracat in roba neagra cu babetzica
alba - un tip la vreo 50 de ani, slab, cu tamplele carunte, foarte echilibrat
si foarte constiincios.
In asteptarea inceperii slujbei de
inmormantare, am facut cunostintza si ne-am exprimat reciproc condoleantze, cu
toate persoanele venite la inmormantare. Studentii formau un grup compact,
alb-negru, vecinii si prietenii se asezasera in cerc, parintzii lipseau – erau
deja in capela si nu doreau nici un fel de conversatzie, cum era de asteptat.
Un individ grizonat, cu mers grabit, se postase strategic in capatul
aleii care ducea spre capela si primea foarte indatoritor, condoleantze. Zambea
tuturor, imbratzisa femeile si dadea mana barbatzilor, plecandu-si capul si
apropiindu-si urechea de persoanele care se prezentau. Facea eforturi sa se
vada ca face parte din familie, suferintza i se citea pe fatza, desi daca nu
ne-am fi aflat in cimitir, as fi putut sa jur ca-l doare o masea ori ca e
constipat. Pana la urma l-am vazut venind tzopaind afectat pana in locul
unde ne postaseram, Gottfried, matusa si cu mine. A urmat o imbratzisare cu
Elfriede care s-a grabit sa-i spuna, acesta e Gottfried, nepotul meu.
„Aah, Gottfried!“ a exclamat el fericit. Apoi a dat mana si cu mine, plecand
capul si inchizand amandoi ochii. In fine dupa o pauza regizata, m-a
privit adanc si a oftat dureros inainte sa se indrepte spre alt grup.
„Cine e domnul asta atat de ciudat???“ il intreb eu pe Gottfried. „Habar n-am!“
, imi raspunde el laconic. „Cine e?“ , o intreb eu atunci pe Elfriede.
„Norbert!“, zice ea si in momentul acela apare dinspre intrarea in
cimitir, Sabine si o alta verisoara.
inmormantare, am facut cunostintza si ne-am exprimat reciproc condoleantze, cu
toate persoanele venite la inmormantare. Studentii formau un grup compact,
alb-negru, vecinii si prietenii se asezasera in cerc, parintzii lipseau – erau
deja in capela si nu doreau nici un fel de conversatzie, cum era de asteptat.
Un individ grizonat, cu mers grabit, se postase strategic in capatul
aleii care ducea spre capela si primea foarte indatoritor, condoleantze. Zambea
tuturor, imbratzisa femeile si dadea mana barbatzilor, plecandu-si capul si
apropiindu-si urechea de persoanele care se prezentau. Facea eforturi sa se
vada ca face parte din familie, suferintza i se citea pe fatza, desi daca nu
ne-am fi aflat in cimitir, as fi putut sa jur ca-l doare o masea ori ca e
constipat. Pana la urma l-am vazut venind tzopaind afectat pana in locul
unde ne postaseram, Gottfried, matusa si cu mine. A urmat o imbratzisare cu
Elfriede care s-a grabit sa-i spuna, acesta e Gottfried, nepotul meu.
„Aah, Gottfried!“ a exclamat el fericit. Apoi a dat mana si cu mine, plecand
capul si inchizand amandoi ochii. In fine dupa o pauza regizata, m-a
privit adanc si a oftat dureros inainte sa se indrepte spre alt grup.
„Cine e domnul asta atat de ciudat???“ il intreb eu pe Gottfried. „Habar n-am!“
, imi raspunde el laconic. „Cine e?“ , o intreb eu atunci pe Elfriede.
„Norbert!“, zice ea si in momentul acela apare dinspre intrarea in
cimitir, Sabine si o alta verisoara.
Sora cea stramba era
incovoiata de durere. Copiii lui Margit au fost intr-un fel si copiii pe care
ea nu i-a putut avea. L-a jelit pe baiat pana n-a mai avut lacrimi. Foarte
micutza si foarte subtzire, nemachiata si cu parul lung prins pe crestet
ca sa nu i se rasfire salbatic pe umeri, s-a apropiat de noi hohotind. De
undeva dintr-un grup a aparut si Roman impreuna cu Jason-americanul, Kristine,
prietena lui Leif si cativa foarte buni prieteni, profund lovitzi de moartea
tanarului. In momentul acela de jale, Elfriede s-a apucat sa-i spuna
Sabinei ca a avut ea grija ca la aceasta mare intrunire familiala,
mezina sa nu se faca de ris ca e neinsotzita la varsta ei, si
ca tocmai de aceea l-a chemat pe Norbert - care-i facea delicat cu mana
si chiar cu ochiul - si a indemnat-o sa se duca langa el. Atunci
Sabine a urlat „Nuuu!, Doamne, ce-ai mai pus la cale??! Ce n-as da sa nu
te cunosc ori cel putzin sa nu te mai vad!“. Am tras-o pe matusa
octogenara langa mine si Gottfried si am lasat-o pe Sabine sa se refugieze in
bratzele verisoarei Delia , ramasa si ea perplexa. Norbert care se apropiase
plin de sperantze, inainte ca Sabine sa tipe inspaimantata, a trebuit sa
indure aceleasi vorbe si acelasi tratament : „Nici nu te vad, nici nu te cunosc
si nici nu te aud!“. Cat ai clipi din ochi, caraghiosul devenise
invizibil pentru tot escadronul alb-negru, inca socat de geamatul
Sabinei.
incovoiata de durere. Copiii lui Margit au fost intr-un fel si copiii pe care
ea nu i-a putut avea. L-a jelit pe baiat pana n-a mai avut lacrimi. Foarte
micutza si foarte subtzire, nemachiata si cu parul lung prins pe crestet
ca sa nu i se rasfire salbatic pe umeri, s-a apropiat de noi hohotind. De
undeva dintr-un grup a aparut si Roman impreuna cu Jason-americanul, Kristine,
prietena lui Leif si cativa foarte buni prieteni, profund lovitzi de moartea
tanarului. In momentul acela de jale, Elfriede s-a apucat sa-i spuna
Sabinei ca a avut ea grija ca la aceasta mare intrunire familiala,
mezina sa nu se faca de ris ca e neinsotzita la varsta ei, si
ca tocmai de aceea l-a chemat pe Norbert - care-i facea delicat cu mana
si chiar cu ochiul - si a indemnat-o sa se duca langa el. Atunci
Sabine a urlat „Nuuu!, Doamne, ce-ai mai pus la cale??! Ce n-as da sa nu
te cunosc ori cel putzin sa nu te mai vad!“. Am tras-o pe matusa
octogenara langa mine si Gottfried si am lasat-o pe Sabine sa se refugieze in
bratzele verisoarei Delia , ramasa si ea perplexa. Norbert care se apropiase
plin de sperantze, inainte ca Sabine sa tipe inspaimantata, a trebuit sa
indure aceleasi vorbe si acelasi tratament : „Nici nu te vad, nici nu te cunosc
si nici nu te aud!“. Cat ai clipi din ochi, caraghiosul devenise
invizibil pentru tot escadronul alb-negru, inca socat de geamatul
Sabinei.
Nu dupa mult timp au aparut
parintzii indoliatzi, carora le-am exprimat sincerele mele condoleantze. Margit
are ochii lui Gottfried, mostenire a familiei Hartmann, dar cam atat, in rest
era leita tante Elfriede, inexpresiva, stearsa, mica si putzin incovoiata. Era
foarte bronzata - se intorsesera din Caraibe – si avea parul vopsit in rosu. Si
ei ii secasera lacrimile in timp ce Reinhard, un tip inalt, saten, cu ochelari
si buze rosii, abia mai reusea sa vorbeasca de ragusit ce era. Am intrat cu
totii in capela si ne-am asezat pe scaune in fatza sicriului inchis, impodobit
cu coroane de flori frumoase si scumpe. Slujba a fost terapeutica , pastorul
gasind cu cale sa-i consoleze pe cei apropiatzi si sa-i asigure de mila,
iertarea si indurarea lui Dumnezeu fatza de nevinovatzia tanarului si
totala sa confuzie ori dezorientare. M-am convins inca o data cat de tolerantzi
sunt evanghelicii in comparatzie cu credinciosii de alta religie.
parintzii indoliatzi, carora le-am exprimat sincerele mele condoleantze. Margit
are ochii lui Gottfried, mostenire a familiei Hartmann, dar cam atat, in rest
era leita tante Elfriede, inexpresiva, stearsa, mica si putzin incovoiata. Era
foarte bronzata - se intorsesera din Caraibe – si avea parul vopsit in rosu. Si
ei ii secasera lacrimile in timp ce Reinhard, un tip inalt, saten, cu ochelari
si buze rosii, abia mai reusea sa vorbeasca de ragusit ce era. Am intrat cu
totii in capela si ne-am asezat pe scaune in fatza sicriului inchis, impodobit
cu coroane de flori frumoase si scumpe. Slujba a fost terapeutica , pastorul
gasind cu cale sa-i consoleze pe cei apropiatzi si sa-i asigure de mila,
iertarea si indurarea lui Dumnezeu fatza de nevinovatzia tanarului si
totala sa confuzie ori dezorientare. M-am convins inca o data cat de tolerantzi
sunt evanghelicii in comparatzie cu credinciosii de alta religie.
Fata cu saxofonul a
interpretat la balcon tema muzicala din filmul Pearl Harbour, la dorintza
expresa a raposatului. Fotografia lui Leif ne privea pe toti de pe o masutza
din fatza sicriului, intre coroanele de gladiole si trandafiri. Tanarul aducea
mult cu tatal lui, chiar daca isi ascundea privirea in spatele unor
ochelari uriasi. Am insotit intr-un lung cortegiu sicriul pana la
groapa unde se afla un vas metalic cu pamant si o lopatzica. Sase
ciocli de la firma de pompe funebre, imbracatzi in costume
identice, fara cravate dar cu sepcutze, au coborit sicriul in groapa si
au disparut discret. Dupa terminarea ceremoniei, Reinhard ne-a invitat la
vila Rothschild, fosta resedintza a celebrilor baroni bancheri,
pentru o mica gustare in memoria raposatului. Le-am luat cu noi in
masina pe Elfriede si pe Sabine care i-a promis lui Gottfried sa ignore
orice remarca a batranei sclerozate
interpretat la balcon tema muzicala din filmul Pearl Harbour, la dorintza
expresa a raposatului. Fotografia lui Leif ne privea pe toti de pe o masutza
din fatza sicriului, intre coroanele de gladiole si trandafiri. Tanarul aducea
mult cu tatal lui, chiar daca isi ascundea privirea in spatele unor
ochelari uriasi. Am insotit intr-un lung cortegiu sicriul pana la
groapa unde se afla un vas metalic cu pamant si o lopatzica. Sase
ciocli de la firma de pompe funebre, imbracatzi in costume
identice, fara cravate dar cu sepcutze, au coborit sicriul in groapa si
au disparut discret. Dupa terminarea ceremoniei, Reinhard ne-a invitat la
vila Rothschild, fosta resedintza a celebrilor baroni bancheri,
pentru o mica gustare in memoria raposatului. Le-am luat cu noi in
masina pe Elfriede si pe Sabine care i-a promis lui Gottfried sa ignore
orice remarca a batranei sclerozate
§
Pe Judengasse in Frankfurt, se
afla casa memoriala in care au locuit primii descendentzi ai asa numitei
dinastii Rothschild, bancheri puternici, care au adunat averi nemasurate si au
creditat printzi si regi europeni. Familia Rothschild si-a ridicat mai
tarziu in toata lumea vile, mici palate ori castele ca
si cladiri impozante in care se mai afla si azi amprenta propriului stil
arhitectonic. O astfel de capodopera a stilului propriu este vila Rotschild din
Königstein, o constructzie eleganta cu combinatziile baroce care placeau
germanilor secolului 18, cu un parc superb si alei umbrite de copaci batrani,
masivi. Saga bancherilor se poate citi pe panourile aflate pe peretzii holurilor
vilei, printre tablouri de familie. Familia Rothschild a achizitionat in
decursul timpului nu mai putzin de 50.000 de opere de arta, aflate azi
intr-un muzeu special din Israel, prin grija ultimului descendent,
decorat de stat cu meritul de „erou al natiunii“.
afla casa memoriala in care au locuit primii descendentzi ai asa numitei
dinastii Rothschild, bancheri puternici, care au adunat averi nemasurate si au
creditat printzi si regi europeni. Familia Rothschild si-a ridicat mai
tarziu in toata lumea vile, mici palate ori castele ca
si cladiri impozante in care se mai afla si azi amprenta propriului stil
arhitectonic. O astfel de capodopera a stilului propriu este vila Rotschild din
Königstein, o constructzie eleganta cu combinatziile baroce care placeau
germanilor secolului 18, cu un parc superb si alei umbrite de copaci batrani,
masivi. Saga bancherilor se poate citi pe panourile aflate pe peretzii holurilor
vilei, printre tablouri de familie. Familia Rothschild a achizitionat in
decursul timpului nu mai putzin de 50.000 de opere de arta, aflate azi
intr-un muzeu special din Israel, prin grija ultimului descendent,
decorat de stat cu meritul de „erou al natiunii“.
Primul bancher al familiei,
onorabilul Amschel Mayer Rotshschild are meritul de a fi pastrat cu grija banii
printilor germani refugiatzi din fatza armatelor lui Napoleon. Cei cinci
fii ai lui precum si alti verisori ori rude, au ridicat filiale bancare
puternice in marile capitale europene. La Londra, Nathan Rotschild a fost
primul evreu primit in Parlamentul britanic in anul 1847. La Viena fratzii sunt
ridicatzi la rangul de baroni de catre imparatul Austriei in anul 1822, pentru
increderea de a-i fi imprumutat cu sume enorme pe Habsburgi. In Frantza,
James de Rotschild este considerat geniu al Finantzelor, desi urmasii sai se
vor ocupa de viticultura - vinul Mouton de Rothschild. In Germania familia de
financiari poseda in anul 1900 in jur de 430 milioane de marci germane, ca
numai dupa cativa ani, sa se retraga din afaceri. Banca Rotschild
si-a redeschis o filiala la Frankfurt abia in 1989.
onorabilul Amschel Mayer Rotshschild are meritul de a fi pastrat cu grija banii
printilor germani refugiatzi din fatza armatelor lui Napoleon. Cei cinci
fii ai lui precum si alti verisori ori rude, au ridicat filiale bancare
puternice in marile capitale europene. La Londra, Nathan Rotschild a fost
primul evreu primit in Parlamentul britanic in anul 1847. La Viena fratzii sunt
ridicatzi la rangul de baroni de catre imparatul Austriei in anul 1822, pentru
increderea de a-i fi imprumutat cu sume enorme pe Habsburgi. In Frantza,
James de Rotschild este considerat geniu al Finantzelor, desi urmasii sai se
vor ocupa de viticultura - vinul Mouton de Rothschild. In Germania familia de
financiari poseda in anul 1900 in jur de 430 milioane de marci germane, ca
numai dupa cativa ani, sa se retraga din afaceri. Banca Rotschild
si-a redeschis o filiala la Frankfurt abia in 1989.
In Königstein, resedintza de vara
a familiei Rotschild a fost transformata intr-un pitoresc hotel de
patru stele cu restaurant propriu si gradina de vara. Ea apartzine de drept
doamnei Charlotte Rothschild Goldschmidt, descendenta a familiei. Salile
restaurantului au peretii fie imbracatzi in oglinzi, fie lambrisati cu
panouri mari de lemn vopsit in alb. Pe fiecare panou, in mijlocul unor
coronitze din ramuri de stejar, vopsite si ele in alb, se afla
tablouri-medalioane, de forma ovala - portrete de femei frumoase cu
peruci ca aburul. Parchetul original este protejat de o mocheta scumpa, ferestrele
sunt moderne si candelabrele venetiene, electrificate. Fiecare sala are un
semineu urias dar si instalatzie de termoficare, mesele sunt ovale, de 8 pana
la 10 persoane fiecare. Alegerea vilei Rotschild de catre familia
Dickmann, nu fusese intamplatoare, aici avusese loc si banchetul de confirmare
religioasa al baiatului, in urma cu mai multzi ani. Dar ambientul se
potrivea si cu conceptzia despre lux si opulentzä a familiei, dupa
cum aveam sa constat mai tarziu.
a familiei Rotschild a fost transformata intr-un pitoresc hotel de
patru stele cu restaurant propriu si gradina de vara. Ea apartzine de drept
doamnei Charlotte Rothschild Goldschmidt, descendenta a familiei. Salile
restaurantului au peretii fie imbracatzi in oglinzi, fie lambrisati cu
panouri mari de lemn vopsit in alb. Pe fiecare panou, in mijlocul unor
coronitze din ramuri de stejar, vopsite si ele in alb, se afla
tablouri-medalioane, de forma ovala - portrete de femei frumoase cu
peruci ca aburul. Parchetul original este protejat de o mocheta scumpa, ferestrele
sunt moderne si candelabrele venetiene, electrificate. Fiecare sala are un
semineu urias dar si instalatzie de termoficare, mesele sunt ovale, de 8 pana
la 10 persoane fiecare. Alegerea vilei Rotschild de catre familia
Dickmann, nu fusese intamplatoare, aici avusese loc si banchetul de confirmare
religioasa al baiatului, in urma cu mai multzi ani. Dar ambientul se
potrivea si cu conceptzia despre lux si opulentzä a familiei, dupa
cum aveam sa constat mai tarziu.
Intrucat incepuse sa ploua, intrarea
in restaurant s-a facut foarte repede. Ne-am asezat la mese si imediat am
primit gustari reci, icre, somon, bacon precum si un vin alb, demi-sec. Apoi
s-a servit supeul in vesela alba de portzelan Rosenthal si tacamuri de alpaca
argintate. Tante Elfriede s-a asezat departe de Sabine, langa cuscra ei.
Batrana doamna Dickmann din Duisburg a implinit de curand venerabila varsta de
91 de ani , e mai inalta decat matusa si parca mai zvelta, si in fizionomia ei
aveam sa recunosc trasatura caracteristica a Dickmannilor, buza de jos
rasfranta si plina - semn de cumpatare si bogatzie. In
general stie tot ce s-a petrecut in urma cu 50 de ani dar nu sta bine cu
memoria de scurta durata. La fiecare 15 minute intreba dezorientata pentru ce
sunt atatia oameni la masa si unde se afla? Si cine sunt acesti oameni?...
in restaurant s-a facut foarte repede. Ne-am asezat la mese si imediat am
primit gustari reci, icre, somon, bacon precum si un vin alb, demi-sec. Apoi
s-a servit supeul in vesela alba de portzelan Rosenthal si tacamuri de alpaca
argintate. Tante Elfriede s-a asezat departe de Sabine, langa cuscra ei.
Batrana doamna Dickmann din Duisburg a implinit de curand venerabila varsta de
91 de ani , e mai inalta decat matusa si parca mai zvelta, si in fizionomia ei
aveam sa recunosc trasatura caracteristica a Dickmannilor, buza de jos
rasfranta si plina - semn de cumpatare si bogatzie. In
general stie tot ce s-a petrecut in urma cu 50 de ani dar nu sta bine cu
memoria de scurta durata. La fiecare 15 minute intreba dezorientata pentru ce
sunt atatia oameni la masa si unde se afla? Si cine sunt acesti oameni?...
Verisoara Delia e o frumusetze
proaspata cu buze senzuale. Cred ca intregii familii i s-ar fi potrivit mai
degraba numele de Buzä! Delia are pielea alba si ochii albastri, parul castaniu
cu reflexe rosietice, un corp perfect si o dantura ca de portzelan. Ea face
arta fotografica, e artista consacrata si desi a implinit deja 44 de ani,
nu se gandeste inca sa se casatoreasca. In comparatzie cu Sabine care e de
aceeasi varsta, Delia are temperamentul Dickmannilor, e extrovertita si
ii place sa frecventeze societatea. Imediat a vrut sa cunoasca
love-story-ul dintre mine si Gottfried, cati copii am, ce fac si daca-mi place
in Germania. Margit si Reinhard m-au salutat in mod special in timp ce Roman
care umbla zambind teatral, pe la fiecare masa ( insotit de Jason) m-a
asigurat ca i-ar fi placut cu mult mai mult sa ne cunoasca in alte
imprejurari... Bineinteles ca am cunoscut inca o gramada de rude – veri de-ai
mamei lui Gottfried ori nepotzi, oameni cu care el nu s-a mai vazut de la
inmormantarea bunicii Hartmann.
proaspata cu buze senzuale. Cred ca intregii familii i s-ar fi potrivit mai
degraba numele de Buzä! Delia are pielea alba si ochii albastri, parul castaniu
cu reflexe rosietice, un corp perfect si o dantura ca de portzelan. Ea face
arta fotografica, e artista consacrata si desi a implinit deja 44 de ani,
nu se gandeste inca sa se casatoreasca. In comparatzie cu Sabine care e de
aceeasi varsta, Delia are temperamentul Dickmannilor, e extrovertita si
ii place sa frecventeze societatea. Imediat a vrut sa cunoasca
love-story-ul dintre mine si Gottfried, cati copii am, ce fac si daca-mi place
in Germania. Margit si Reinhard m-au salutat in mod special in timp ce Roman
care umbla zambind teatral, pe la fiecare masa ( insotit de Jason) m-a
asigurat ca i-ar fi placut cu mult mai mult sa ne cunoasca in alte
imprejurari... Bineinteles ca am cunoscut inca o gramada de rude – veri de-ai
mamei lui Gottfried ori nepotzi, oameni cu care el nu s-a mai vazut de la
inmormantarea bunicii Hartmann.
Pe la ora 1700 am urmat invitatzia
sotzului lui Margit si ne-am deplasat cu masina si cu matusa, pana acasa la
ei in strada Mierlei ( Amselstrasse) unde s-au servit cafea,
ceai si prajituri traditionale germane. Delia nu s-a mai dezlipit
de noi, matusa m-a tirit dupa ea sa vad camerele vilei, tatal lui Leif
ne-a impartit fotografii ale baiatului. Ne-am asezat la mese pe grupe de
varsta, Roman s-a retras cu tinerii pe una din terase. Jason umbla prin toata
casa, profund afectat si se insufletea cand reusea sa schimbe doua vorbe
in engleza cu cineva. Am vazut tot ce era de vazut, covoare de marca, la
set, vaze chinezesti, iar candelabrul venetian din sufragerie atarna de un lant
de cel putin doi metri lungime! Peste tot zareai tablouri originale – Marc
Chagall - o biblioteca pretioasa si tot felul de obiecte de arta
aduse din calatoriile intreprinse de familie prin toata lumea, stampe
japoneze, fildesuri si masti africane. Am putut vedea camere video in fiecare
camera si sisteme de alarma - vila n-avea de loc perdele, pana si
usile erau de sticla ori oglinzi. Sigur ca aveau mobile foarte scumpe, vesela
de Bavaria cu marginile aurite si tacimuri de argint aurit.
sotzului lui Margit si ne-am deplasat cu masina si cu matusa, pana acasa la
ei in strada Mierlei ( Amselstrasse) unde s-au servit cafea,
ceai si prajituri traditionale germane. Delia nu s-a mai dezlipit
de noi, matusa m-a tirit dupa ea sa vad camerele vilei, tatal lui Leif
ne-a impartit fotografii ale baiatului. Ne-am asezat la mese pe grupe de
varsta, Roman s-a retras cu tinerii pe una din terase. Jason umbla prin toata
casa, profund afectat si se insufletea cand reusea sa schimbe doua vorbe
in engleza cu cineva. Am vazut tot ce era de vazut, covoare de marca, la
set, vaze chinezesti, iar candelabrul venetian din sufragerie atarna de un lant
de cel putin doi metri lungime! Peste tot zareai tablouri originale – Marc
Chagall - o biblioteca pretioasa si tot felul de obiecte de arta
aduse din calatoriile intreprinse de familie prin toata lumea, stampe
japoneze, fildesuri si masti africane. Am putut vedea camere video in fiecare
camera si sisteme de alarma - vila n-avea de loc perdele, pana si
usile erau de sticla ori oglinzi. Sigur ca aveau mobile foarte scumpe, vesela
de Bavaria cu marginile aurite si tacimuri de argint aurit.
Gottfried are o vorba, cand
o sa aiba el atatia bani ca n-o sa mai stie ce sa faca cu ei, o sa-si cumpere
si el lucruri de care nu are nevoie - asa si cu
Dickmannii, in fiecare obiect ori decoratziune se oglindea aceasta dorintza de
a cheltui banii cu totdinadinsul. Dar se mai putea banui si ca familia a
frecventat o anumita clasa a societatii in timp ce rudele, de care s-au
desprins cu buna stiintza, sunt doar tolerate. Iata cine suntem noi
si ce avem noi aici – pareau sa spuna cei doi parintzi mandri in durerea si
nefericirea lor.
o sa aiba el atatia bani ca n-o sa mai stie ce sa faca cu ei, o sa-si cumpere
si el lucruri de care nu are nevoie - asa si cu
Dickmannii, in fiecare obiect ori decoratziune se oglindea aceasta dorintza de
a cheltui banii cu totdinadinsul. Dar se mai putea banui si ca familia a
frecventat o anumita clasa a societatii in timp ce rudele, de care s-au
desprins cu buna stiintza, sunt doar tolerate. Iata cine suntem noi
si ce avem noi aici – pareau sa spuna cei doi parintzi mandri in durerea si
nefericirea lor.
Camerele si holurile erau in
trepte, trebuia mereu sa urci ori sa cobori cateva trepte de marmura diferit
colorata pentru a intra ori iesi din anume incaperi. Ferestrele terasei erau
singurele care aveau draperii duble din brocart, stranse insa pe
laterale; o fatza de masa de brocart aurit acoperea masa la care
stateam noi, iar sub ea, culmea finetzii, se afla o dublura dintr-un
molton alb, moale, care proteja lacul lemnului. O pianina Schlieman stralucea
fara fir de praf in camera de studiu a lui Leif, ale carei ferestre, la cererea
baiatului, erau deasemenea lipsite de perdelele traditionale. Toate ferestrele
se deschideau spre parcul vilei. Gradina era tot in trepte si in cascade, cu
statuete de gradina, pavilioane si pagode asiatice in miniatura,
mesteceni foarte inalti, pergole cu manunchiuri de clematis ori trandafiri,
brazi si alti arbori umbrosi. Ploaia nu contenise dar terasa de marmura
alba a sufrageriei, era acoperita cu o marchiza, asa ca se putea admira gradina
si vasele cu flori.
trepte, trebuia mereu sa urci ori sa cobori cateva trepte de marmura diferit
colorata pentru a intra ori iesi din anume incaperi. Ferestrele terasei erau
singurele care aveau draperii duble din brocart, stranse insa pe
laterale; o fatza de masa de brocart aurit acoperea masa la care
stateam noi, iar sub ea, culmea finetzii, se afla o dublura dintr-un
molton alb, moale, care proteja lacul lemnului. O pianina Schlieman stralucea
fara fir de praf in camera de studiu a lui Leif, ale carei ferestre, la cererea
baiatului, erau deasemenea lipsite de perdelele traditionale. Toate ferestrele
se deschideau spre parcul vilei. Gradina era tot in trepte si in cascade, cu
statuete de gradina, pavilioane si pagode asiatice in miniatura,
mesteceni foarte inalti, pergole cu manunchiuri de clematis ori trandafiri,
brazi si alti arbori umbrosi. Ploaia nu contenise dar terasa de marmura
alba a sufrageriei, era acoperita cu o marchiza, asa ca se putea admira gradina
si vasele cu flori.
Pentru o clipa mi-a trecut prin
minte ca Dickmanni profita de moartea copilului ca sa-si expuna bogatiile insa
Gottfried a fost de parere ca amandoi parintii nu erau decat dezorientati,
neintelegand cum a putut tanarul sa paraseasca toate aceste lucruri
materiale??
minte ca Dickmanni profita de moartea copilului ca sa-si expuna bogatiile insa
Gottfried a fost de parere ca amandoi parintii nu erau decat dezorientati,
neintelegand cum a putut tanarul sa paraseasca toate aceste lucruri
materiale??
La masa noastra s-au asezat
la un moment dat, Kristine, prietena lui Leif si mama ei, amandoua din
landul Baden Würtemberg. Prietenia tinerilor abia se infiripase, nu
locuiau inca impreuna. Cu toate astea ei erau nedespartiti cand faceau vizite
de familie, astfel incat mama Kristinei se atasase foarte tare de el. Fata era
mica, bruneta si creatza, cu cosuri pe nas si cu unghii lungi. Mama era
inalta si inca foarte tanara, buclata si platinata si mai ales vaduva.
Rideau amandoua cand povesteau, ceea ce mi-a facut mult rau fiind ca mi-au
amintit de o gramada de lume vesela de la inmormantarea mamei. Sunt
oameni care pling si jelesc cand le moare cineva si sunt altii care n-au
de gand sa verse pentru nimeni nici cea mai mica lacrima.
la un moment dat, Kristine, prietena lui Leif si mama ei, amandoua din
landul Baden Würtemberg. Prietenia tinerilor abia se infiripase, nu
locuiau inca impreuna. Cu toate astea ei erau nedespartiti cand faceau vizite
de familie, astfel incat mama Kristinei se atasase foarte tare de el. Fata era
mica, bruneta si creatza, cu cosuri pe nas si cu unghii lungi. Mama era
inalta si inca foarte tanara, buclata si platinata si mai ales vaduva.
Rideau amandoua cand povesteau, ceea ce mi-a facut mult rau fiind ca mi-au
amintit de o gramada de lume vesela de la inmormantarea mamei. Sunt
oameni care pling si jelesc cand le moare cineva si sunt altii care n-au
de gand sa verse pentru nimeni nici cea mai mica lacrima.
Kristine ne-a povestit cum l-au
descoperit pe Leif. Intrucat el nu raspundea nici la telefon nici la usa, ea a
crezut ca el e plecat de acasa. Inciudata, a sunat-o pe Margit s-o
intrebe unde poate fi tanarul, ca acasa nu e, peste tot sunt jaluzelele trase.
In acest moment mamei i-a sarit inima din loc, Leif nu suporta nici un fel de
perdele ori draperii, cu atat mai mult intunericul. Ea l-a trimis pe Reinhard
in recunoastere cale de 3 ore pana la Tübingen. Tatal s-a trezit in fatza unei
usi incuiate cu o presimtzire sumbra in suflet. A fost chemat imediat un
serviciu special de deblocare a broastelor – vechea broasca trebuia mai apoi
inlocuita, toata afacerea costand, cu tot cu manopera, in jur de 200 de euro.
descoperit pe Leif. Intrucat el nu raspundea nici la telefon nici la usa, ea a
crezut ca el e plecat de acasa. Inciudata, a sunat-o pe Margit s-o
intrebe unde poate fi tanarul, ca acasa nu e, peste tot sunt jaluzelele trase.
In acest moment mamei i-a sarit inima din loc, Leif nu suporta nici un fel de
perdele ori draperii, cu atat mai mult intunericul. Ea l-a trimis pe Reinhard
in recunoastere cale de 3 ore pana la Tübingen. Tatal s-a trezit in fatza unei
usi incuiate cu o presimtzire sumbra in suflet. A fost chemat imediat un
serviciu special de deblocare a broastelor – vechea broasca trebuia mai apoi
inlocuita, toata afacerea costand, cu tot cu manopera, in jur de 200 de euro.
Domnul Dickmann a intrat in camera
sperand din tot sufletul sa nu gaseasca pe nimeni. L-a gasit insa pe Leif, mort
intr-o balta de sange. A anuntzat politzia, familia si pe cei apropiatzi.
Kristine a suferit un soc. Proprietarul locuintzei i-a atras atentzia
tatalui ca exista servicii speciale care contra cost inlatura sangele din
canalizare, asa ca in urmatoarele zile urma sa se curetze baia si intreaga
canalizare a cladirii. Politzia a luat corpul defunctului si a sigilat
locuintza pana la terminarea anchetei. Nu trebuia elucidata problema sinuciderii
– scrisorile erau clare ca si felul cum murise – se cercetau insa in continuare
celebrele date interzise pe care le avea Leif in computer. Din atitudinea
parintilor si fratelui, toata lumea a inteles ca amanunte despre aceste date nu
se dau publicitatii, fiecare putand sa-si imagineze orice, incepand cu Al Kaeda
si terminand cu virusi pe retzeaua Internet.
sperand din tot sufletul sa nu gaseasca pe nimeni. L-a gasit insa pe Leif, mort
intr-o balta de sange. A anuntzat politzia, familia si pe cei apropiatzi.
Kristine a suferit un soc. Proprietarul locuintzei i-a atras atentzia
tatalui ca exista servicii speciale care contra cost inlatura sangele din
canalizare, asa ca in urmatoarele zile urma sa se curetze baia si intreaga
canalizare a cladirii. Politzia a luat corpul defunctului si a sigilat
locuintza pana la terminarea anchetei. Nu trebuia elucidata problema sinuciderii
– scrisorile erau clare ca si felul cum murise – se cercetau insa in continuare
celebrele date interzise pe care le avea Leif in computer. Din atitudinea
parintilor si fratelui, toata lumea a inteles ca amanunte despre aceste date nu
se dau publicitatii, fiecare putand sa-si imagineze orice, incepand cu Al Kaeda
si terminand cu virusi pe retzeaua Internet.
Spre seara am plecat inapoi cu
matusa, nu inainte de a-mi exprima fata de cei doi Dickmanni, cat am putut de
politicos, regretul pentru pierderea baiatului. La Grünberg am lasat-o pe
batranica singura cu gandurile si ei, promitzandu-i ca voi mai trece pe la ea.
Daca vom fi sanatosi, ne vom intalni din nou toata familia in octombrie la
Laubach, cand Elfriede va implini frumoasa varsta de 80 de ani. Vii cu vii si
mortzii cu mortzii.
matusa, nu inainte de a-mi exprima fata de cei doi Dickmanni, cat am putut de
politicos, regretul pentru pierderea baiatului. La Grünberg am lasat-o pe
batranica singura cu gandurile si ei, promitzandu-i ca voi mai trece pe la ea.
Daca vom fi sanatosi, ne vom intalni din nou toata familia in octombrie la
Laubach, cand Elfriede va implini frumoasa varsta de 80 de ani. Vii cu vii si
mortzii cu mortzii.
Viatza a reintrat in normal.
Sabine si-a luat concediu si a plecat in Spania, neputand sa mearga la serviciu
in halul de tulburare in care era. Margit si Reinhard au fost dupa cateva
zile la alta slujba la biserica, cu ocazia zilei de nastere a lui Leif. Apoi,
profund afectatzi de moartea fiului lor, au obligat-o pe Elfriede sa-si schimbe
testamentul. Moartea lui Leif a fost un motiv ca sa se revizuiasca actul –
pentru evitarea platirii unor taxe notariale uriase, testamentul s-a
refacut in favoarea unicului nepot. Sabine este in totalitate exclusa de la
mostenire, ea multzumindu-se cu firimiturile care mai cad cateodata de la
Elfriede.
Sabine si-a luat concediu si a plecat in Spania, neputand sa mearga la serviciu
in halul de tulburare in care era. Margit si Reinhard au fost dupa cateva
zile la alta slujba la biserica, cu ocazia zilei de nastere a lui Leif. Apoi,
profund afectatzi de moartea fiului lor, au obligat-o pe Elfriede sa-si schimbe
testamentul. Moartea lui Leif a fost un motiv ca sa se revizuiasca actul –
pentru evitarea platirii unor taxe notariale uriase, testamentul s-a
refacut in favoarea unicului nepot. Sabine este in totalitate exclusa de la
mostenire, ea multzumindu-se cu firimiturile care mai cad cateodata de la
Elfriede.
Acum cand scriu, Julieta s-a
intors din Grecia. Un submarin rusesc, ramas intepenit in mare la 250 de metri
adancime in apropierea peninsulei Kamciatka, a fost scos la suprafatza in
ultima clipa de o echipa britanica. Naveta spatiala Discovery a aterizat cu o
zi intarziere in Florida. S-au comemorat bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki.
In Romania si Bulgaria sunt de 3 luni inundatzii. Hanni si-a introdus toate
fotografiile din Irlanda, in pagina de web. Si ploua de douazeci de
zile in sir.
intors din Grecia. Un submarin rusesc, ramas intepenit in mare la 250 de metri
adancime in apropierea peninsulei Kamciatka, a fost scos la suprafatza in
ultima clipa de o echipa britanica. Naveta spatiala Discovery a aterizat cu o
zi intarziere in Florida. S-au comemorat bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki.
In Romania si Bulgaria sunt de 3 luni inundatzii. Hanni si-a introdus toate
fotografiile din Irlanda, in pagina de web. Si ploua de douazeci de
zile in sir.
Sfarsit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu